Primele şcoli în Putna au început, ca pretutindeni pe cuprinsul ţării, în pridvoarele bisericilor, în chiliile mânăstirilor şi prin casele unor boieri sau oameni mai instruiţi. Învăţătura se preda după cărţile bisericeşti (ceaslovul, psaltirea, octoihul şi evanghelii), urmărindu-se îndeosebi deprinderea cititului şi a scrisului. Evoluţia în timp a şcolilor de pe teritoriul actualei comune, atât sub aspect organizatoric cât şi al desfăşurării procesului educativ au urmat firul unor prevederi legale elaborate de cancelaria domnească a Moldovei înainte de Unirea Principatelor Române de la 1859, printre care amintim “Regulamentul şcoalelor publice din Moldova” – elaborat în 1835 de Comitetul Scolastic (înfiinţat în septembrie 1832), ca aplicare a Regulamentului Organic – sau pe baza “Aşezământului pentru reorganizarea învăţământului public în Principatul Moldovei la 1851″ (care a proclamat pentru prima dată în legislaţia românească, gratuitatea învăţământului) (vezi monografia “Năruja-inima Vrancei“, autor Titel-Toader Chirilă, Ed.Terra, Focşani 2005).
În ceea ce priveşte vechimea şcolii vrâncene, istoricul I.Giurgea în lucrarea sa “Şcoala vrânceană”, arată că a funcţionat prin grija cetăţenilor, lipsa unor învăţători fiind suplinită de dascăli sau preoţi. Cu toate acestea, învăţământul din zonă a avut un caracter laic. Istoricul şi omul de cultură Simion Mehedinţi, în cartea sa “Locuri şi legende vrâncene”, arată că cel mai vechi dascăl din Năruja pomenit de bătrâni a fost Ion Chilian, venit dinspre Poarta Vrancei (din satul Burca), urmat de un anume Şuşu.
Prof.Cezar Cherciu în lucrarea sa “Vrancea şi ţinutul Putnei” arată că în anul 1857 “s-a deschis şcoala de la Năruja, cea mai veche din Vrancea după cea din Vidra. Primul ei dască a fost Moş Buche (Şuşu), urmat de învăţătorul Vasile Sterea, an când ia fiinţă şcoala primară de stat în care programa de învăţământ s-a extins şi la noţiuni de gramatică de limba română şi aritmetică”. În anul 1876 a fost numit învăţător titular Ion Chiciorea (care studiase două clase de seminar) şi care a predat timp de circa 25 de ani, până la pensie. În 1900 a fost numit învăţător de Ministerul Învăţământului şi Cultelor, Ion Răileanu (absolvent a 5 clase normale) şi care a funcţionat 38 de ani, fiind considerat primul învăţător cu gradul I din Vrancea acelor vremuri.
În timp, tot prin straduinţa locuitorilor, s-au mai construit alte şcoli în satele mai îndepărtate, Podu Stoica, Petreşti, Podul Nărujii, Lunca, Poieniţa. În 1946 a fost înfiinţat Gimnaziul unic, în care au fost înscrişi elevi din Nistoreşti, Herăstrău, Paltin, Spulber, Nereju, Vrâncioaia. Mai mult, pe măsură ce importanţa în zonă a localităţii Năruja a crescut, s-a construit un sediu nou pentru Şcoala generală de 8 clase (1962), care s-a extins cu prima treaptă de liceu (1969), ceea ce a determinat o afluenţă a numărului de elevi din localităţile limitrofe. Pentru ei se înfiinţase deja un Internat şcolar (1950), o bibliotecă şcolară şi o bază sportivă. Actualmente, în Năruja funcționează 4 școli și 3 grădinițe.
În secolul al XIX-lea, corolarul reformelor concepute şi aplica după Unirea Principatelor de la 1859 au determinat şi apariţia primelor forme organizate de educaţie culturală în lumea satelor prin aşa-numitele “atenee culturale”. Noul sistem educaţional creat de Spiru Haret avea să abordeze şi latura extra-şcolară, astfel că învăţătorimea satelor a devenit şi sufletul activităţilor culturale, concretizate prin apariţia bibliotecilor săteşti şi a primelor cercuri cultural – folclorice. Astfel, în 1898 s-a creat prima formă instituţionalizată prin care revizorul şcolar al judeţului Putna a încercat pregătirea unitară a învăţătorilor în vederea organizării de diferite acţiuni cu caracter cultural în fiecare sat vrâncean.
Un astfel de învăţător erudit şi inimos în acelaşi timp a fost şi Ion Răileanu, de numele căruia se leagă şi înfiinţarea formaţiei de dansuri populare în Năruja. În anul 1911 a fost organizată la şcoala din comună “prima şezătoare culturală cu un program stabilit dinainte”. Pe lângă această acţiune au mai avut loc concomitent şi alte manifestări culturale cu participarea sătenilor maturi – dansuri populare, interpretări de cântece populare, doine şi balade, alte obiceiuri ale locului. Acest eveniment este considerat a fi borna vieţii culturale din comuna Năruja.
La 8 mai 1916, documentele mai amintesc de o mare serbare populară organizată din iniţiativa unui comitet, care cuprinde notabilităţile satului: medicul P.Costin – directorul spitalului, preotul Nicolae Mihail, primarul, notarul, preşedintele Băncii Populare “Zăbala”, şi învăţătorul Ion Răileanu – “dirigintele şcoalei Năruja” . Scopul manifestării era “pentru întreţinerea şi adâncirea sentimentului naţional” şi “de a pune bazele unei asociaţii culturale” (…), “pentru a fi de folos sătenilor noştri”.
Un rol deosebit de important pentru culturalizarea sătenilor l-a avut neobositului etno-folclorist si istoric amator Simion Hârnea (vezi capitolul “Fiii de seamă ai Nărujii”), care a editat o colecţie de legende, datini, obiceiuri şi alte creaţii folclorice sub egida “Bibliotecii populare” începând cu anul 1926.
În anul 1936 inspectorul Alexandru Necula de la Inspectoratul Cultural Bălţi, împreună cu fruntaşii satului, au demarat acţiunile de înfiinţare la Năruja a unui Cămin Cultural ce urma să poarte numele “Popa Şerban”, în omagierea acelui “vechil” care a luptat şi s-a sacrificat pentru dezrobirea obştilor vrâncene. În februarie acel an adunarea obştească a ales cei 15 membri ai “Sfatului conducător” al Căminului Cultural: Costică Istrate – preşedinte activ, Ştefan Hârnea – vicepreşedinte, Constantin Gogoncea – secretar, Şerban Bratie – casier, Ion Popescu – cenzor – , precum şi membrii: D.Scripcă – judecător, Th.Bot – notar, Costică Chirilă – agent sanitar, Ion Chirilă Mare şi Toader Chiciorea – poştaşi, V.Mitişov – medic, Ioan Danţiş – perceptor, director fiind Simion Hârnea. Preşedinţi de Onoare au fost aleşi preotul Nicolae Mihail, magistratul şi istoricul Aurel Sava şi învăţătorul Ion Răileanu.
